
Turnarea prin injecție termoplastică este cea mai obișnuită modalitate de fabricare a pieselor. Termoplazele sunt polimeri care pot fi topiți în mod repetat sau înmuiat prin încălzire și solidificați prin răcire - ca o schimbare fizică, mai degrabă decât o schimbare chimică care are loc în timpul creării materialelor termoset . Este important să distingem ce tip de termoplastic trebuie utilizat pentru tipul de produs pe care doriți să îl ajutăm să creăm. Mai jos sunt cele mai frecvente termoplastice utilizate în modelarea prin injecție.
Acrilonitril butadienă stiren
ABS este un terpolimer realizat prin polimerizarea stirenului și acrilonitrilului în prezența polibutadienei . Proporțiile pot varia de la 15 la 35% acrilonitril, 5 până la 30% butadienă și 40 ... 60% stiren. Rezultatul este un lanț lung de polibutadienă încrucișată cu lanțuri mai scurte de poli (stiren-co-acrilonitril). Grupurile de nitril din lanțurile vecine, fiind polare, se atrag între ele și leagă lanțurile, făcând ABS-ul mai puternic decât polistirenul pur. Styrul confera plasticului o suprafata stralucitoare, impermeabila. Polibutadienă, o substanță cauciucată , oferă duritate chiar și la temperaturi scăzute. Pentru majoritatea aplicațiilor, ABS poate fi utilizat între -20 și 80 ° C (−4 și 176 ° F), deoarece proprietățile sale mecanice variază cu temperatura. [3] Proprietățile sunt create prin întărirea cauciucului , unde particulele fine de elastomer sunt distribuite în toată matricea rigidă.
Avantajul ABS este că se pot face o varietate de modificări pentru a îmbunătăți rezistența la impact, rezistența și rezistența la căldură. Ultimele proprietăți ale procesului vor influența produsul final. Turnarea la temperaturi ridicate îmbunătățește luciul și rezistența la căldură a produsului, în timp ce turnarea la o temperatură scăzută este cea în care se obține cea mai mare rezistență la impact și rezistență.
polietilenă
Polietilena este un polimer termoplastic cu structură cristalină variabilă și o gamă extrem de mare de aplicații în funcție de tipul specific. Este una dintre cele mai versatile și mai populare materiale plastice din lume, începând cu anii 1950, când a fost dezvoltată de oameni de știință germani și italieni. Cele două tipuri cele mai comune ale acestui plastic sunt polietilena de înaltă densitate (HDPE) și polietilena de densitate mică (LDPE).
Utilizarea sa principală este în ambalaje ( pungi de plastic , folii de plastic , geomembrane , containere inclusiv sticle etc.). Sunt cunoscute multe tipuri de polietilenă, majoritatea având formula chimică (C2H4) n . PE este de obicei un amestec de polimeri similari de etilenă cu diferite valori ale n . Polietilena este un termoplastic ; cu toate acestea, poate deveni un plastic termoset atunci când este modificat (cum ar fi polietilena reticulată ).
Avantajele polietilenei sunt niveluri ridicate de ductilitate, rezistență la tracțiune, rezistență la impact, rezistență la absorbția umidității și reciclabilitate. Cu cât densitatea materialului din polietilenă este mai mare, este mai puternic, mai rigid și mai rezistent la căldură este plasticul. Utilizările principale ale polietilenei sunt pungi de plastic, folii de plastic, containere inclusiv sticle și geomembrane.
policarbonat
Plasticul policarbonat (PC) este un termoplastic amorf natural transparent. Acestea sunt utilizate pentru a produce o varietate de materiale și sunt deosebit de utile atunci când rezistența la impact și transparența sunt o cerință (ex: sticlă rezistentă la glonț). Spre deosebire de majoritatea termoplastelor, PC-ul poate suferi deformări mari de plastic, fără a crăpa sau rupe.
Policarbonatele ( PC ) sunt un grup de polimeri termoplastici care conțin grupe de carbonat în structurile lor chimice. Policarbonatele utilizate în inginerie sunt materiale puternice, rezistente, iar unele grade sunt transparente optic. Sunt ușor lucrate, modelate și termoformate . Datorită acestor proprietăți, policarbonatele găsesc multe aplicații. Policarbonatele nu au un cod unic de identificare a rășinii (RIC) și sunt identificate ca „Altele”, 7 pe lista RIC.
Poliamidă (Nylon)
Poliamidele apar atât în mod natural, cât și artificial. Exemple de poliamide care apar în mod natural sunt proteinele , cum ar fi lâna și mătasea . Poliamidele fabricate artificial pot fi realizate prin materiale de polimerizare în creștere în trepte sau cu materiale de sinteză în fază solidă precum niloni , aramide și poli (aspartat) de sodiu . Poliamidele sintetice sunt utilizate în mod obișnuit în textile, industria auto, covoare, ustensile de bucătărie și îmbrăcăminte sport, datorită durabilității și rezistenței lor ridicate. Industria producătoare de transport este principalul consumator, reprezentând 35% din consumul de poliamidă. [2
Materialul din nylon este utilizat într-o gamă largă de aplicații diferite, datorită proprietăților sale electrice, rezistenței, rezistenței la uzură și rezistenței chimice fiind destul de impresionante. Nylonul are un nivel ridicat de stabilitate (ajută la rezistență) și este rezistent la mulți factori externi precum abraziunea, impactul și substanțele chimice. Acest material produce piese din plastic utilizate în multe industrii, cum ar fi:
· Produse medicale
· Produse auto
· Echipament sportiv
· Îmbrăcăminte și încălțăminte
· Componente industriale
